Copilaria !

Pagini: 1

olakrima
Administrator
Din: Galati
Postari: 91

Uneori ma gandesk cu nostalgie la vremea cand eram doar o fetitza, kand nu trebuia dekat sa le spun parintzilor sau bunicilor ca am o problema si era ca si rezolvata... nu stiu sa fiu mare, si mai ales mi`e frica ka am crescut... uneori simt ca inka nu eram pregatita sa renunt la tot si sa`mi asum responsabilitati, simt ca sunt destul de matura, dar viatza e atat de grea.......uneori zik ka sunt pregatita sa privesc inainte si sa`mi iau viatza in propriile maini, alteori, ca si azi, ma apuca o frica teribila, si parca stiu ca nu o sa reusesc, ca nu o sa ma descurc in viatza...mi`e frica ca o sa clachez si nu vreau sa ma intorc de unde am plecat cu coada intre picioare... si uneori as vrea sa nu mai cresk, as vrea sa scad sa devin copil, asa cum eram, sa nu mai simt asa greutatile si rautatile lumii... Viatza e cruda, si te pune la incercari pe care nu le mai poti duce ..insa... oare kata greutate putem duce pe umerii nostri? Cata suferintza si durere poate strange un suflet de om, si ...oare kata iubire incape intr`o inima?? La aceste intrebari nu o sa`mi pot niciodata raspunde....insa.....stiu ka simt ....toate acele sentimente sunt intr`un singur trup ....in al meu. Simt si greutatile vietii, simt si neputintza de singuratate, simt si iubirea aceea ingereasca, si suferintza si ...stiti... uneori ma minunez de cate se petrec cu o fiintza umana. Oare de unde a stiut Dumnezeu cum sa creeze om`ul?? De unde a stiut EL toate simtamintele si greutatile si ....mmmmm, iara intrebari fara raspuns.

_______________________________________
Dum spiro, spero.
Cat respir, sper.

Pagini: 1

Mergi la